Copiii si sportul

Activitatea fizica inceputa la varste fragede stimuleaza cresterea si capacitatea de comunicare a copiilor. Se spune ca, pentru a fi sanatos, un copil trebuie sa fie activ. Specialistii in domeniu spun ca sportul actioneaza pe mai multe planuri. Sportul practicat de la varste fragede, intareste musculatura si oasele copilului, reduce substantial riscul de obezitate, il ajuta sa-si dezvolte indemanarea si sa devina sociabil si comunicativ. Alegerea unui sport trebuie sa se faca tinandu-se cont de dorintele si de aptitudinile copilului. In cazul in care copilul percepe sportul ca pe o alta tema de scoala, cu siguranta el nu va manifesta interes fata de acesta. Activitatea fizica trebuie sa fie pe placul copilului. Parerea lui este foarte importanta atunci cand parintii intentioneaza sa il inscrie la un club sportiv. Activitatea aleasa nu trebuie sa implice o competitivitate prea mare la varste fragede. Chiar daca unii copii indragesc competitia, altii nu se pot ridica la nivelul impus.  Trebuie sa avem grija totusi, sa oprim activitatea fizica a micutului inainte ca aceasta sa devina extenuanta. De exemplu, pentru copilul de 7-8 ani sunt suficiente 20-30 de minute de mers cu bicicleta, impreuna cu unul dintre parinti.
Chiar daca un copil este la inceput mai stangaci in practicarea unui sport, el nu trebuie etichetat in acest fel, deoarece in perioada de crestere situatia se poate schimba. Specialistii spun ca fiecare tip de sport necesita un anumit tip de coordonare. Un copil care nu se descurca la fotbal, poate fi in schimb un bun inotator, activitate care nu solicita prea mult picioarele. La 2-3 ani, copiii sunt prea mici pentru a practica un sport. Insa aceasta este varsta ideala pentru a-i deprinde cu anumite miscari precum alergatul, aruncarea si prinderea mingii, saritul pe perne de aer etc. Odata deprinsi cu principiile de baza ale unui sport, in functie de abilitatile pe care le-au dezvoltat, intre 4 si 12 ani, copiii pot practica: fotbal, volei, tenis, hochei (pe role sau gheata), baschet, patinaj si baseball. Astfel, ei invata sa dribleze, sa paseze, sa arunce la cos sau sau sa suteze la poarta, imaginandu-si o situatie reala de joc. In plus, sustin psihologii, ei invata cum sa aplice diverse strategii de joc, dar si cat de important este jocul in echipa.
Atunci cand ne hotaram asupra unui tip de activitate fizica pentru copiii nostri, trebuie sa tinem cont si de alti factori:
– Ce sport prefera copilul? Daca vrea sa se opreasca la unul sau prefera mai multe activitati sportive?
– Ce suma de bani si cat timp ne permitem sa alocam sportului efectuat de micut?
– Cine ii va fi antrenor? Care sunt valorile si convingerile acestuia in legatura cu sportul? Ii place sa lucreze cu copiii?
– Copiii se simt bine practicand sportul respectiv?
– Locatia si echipamenul disponibil sunt sigure? Ce masuri se iau in cazul in care unul dintre copii se raneste? Pentru noi, parintii, este foarte importanta sanatatea copiilor nostril, asaca trebuie sa avem o atitudine pozitiva in privinta sportului. Este important sa facem sport impreuna – Ca sa iti determini copilul sa fie activ, faceti miscare impreuna. Mergeti in parcuri, faceti plimbari lungi sau provocati-l sa alerge pe distante scurte. Starniti-l cu competitii precum: “Cine ajunge primul la copac e campion!”.  Faceti excursii in familie, mergeti la zoo, la Gradina Botanica sau la muzeele in aer liber. Imbinati educatia cu miscarea.
-Georgiana ANDRONIC-

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s