Fricile copilariei

Copilaria, pe langa multe altele, mai este considerata si taramul fricilor. Pentru ca sunt vulnerabili si pentru ca nu inteleg lumea in care traiesc, majoritatea copiilor experimenteaza in copilarie temeri si spaime, care se pot prelungi pana la varsta adulta. Despre fricile copilariei am putea vorbi ore intregi si tot nu le-am epuiza. Asta pentru ca fricile sunt de toate felurile: unele sunt intense insa trec repede, sperieturi ocazionale. Altele sunt ascunse, putin intense dar persistente, insotindu-l pe copil timp indelungat. Exista frici groaznice, care vin si pleaca din senin, denumite panici.  Mai exista si frici fara temei in realitate, care se incapataneaza sa ramana langa copil si nu-l lasa in pace. Majoritatea fricilor au o parte buna. Principala functie a acestora este ca ne semnalizeaza un potential pericol si ne face sa fim precauti. Evident, frica este o emotie neplacuta si nu este bine sa o simtim timp indelungat, insa ea nu este si un lucru rau, in sinea ei. Fricile sunt innascute, ele fiind legate de evolutia noastra ca specie. De exemplu, frica de serpi este foarte larg raspandita, chiar daca foarte putini oameni au vazut vreodata serpi. Teama de a-i pierde pe cei dragi, de boli, de dezastre naturale, si ele sunt adanc inradacinate in istoria noastra de oameni. Fiecare varsta in parte are anumite frici specific. De exemplu, bebelusii se tem de zgomote puternice, de straini si de separarea de parinti. Prescolarii se tem de intuneric, de monstri, de caini si animale periculoase. Scolarii si adolescentii se tem de dezastre naturale, accidente, uneori de scoala si de situatii sociale stanjenitoare. Inainte de a cataloga o teama ca fiind normala sau anormala, este bine sa o intelegem si in contextul varstei. Trebuie sa stim faptul ca exista frici permanente, care ii perturba pe copii. Anxietatea, asa cum este denumita aceasta stare de teama permanenta, poate fi o povara serioasa pentru copil, asadar e important sa stii care sunt semnele care iti indica o tulburare de anxietate. Frica este contagioasa, ea se transmite de la o persoana la alta. Cei mici se sperie mai tare cand vad adulti speriati, dar nu si invers. In calitate de parinti ar trebui sa avem in vedere anumite greseli pe care, in mod involuntar, le facem si care amplifica fricile copiilor nostri. Una dintre aceste ar fi interzicerea fricii. Vazandu-si copilul speriat multi parinti se grabesc sa ii spuna ca nu are de ce sa ii fie frica, insa trebuie sa stim ca aceste cuvinte nu il linistesc deloc, ba din contra, vazand ca nu este inteles, se va rusina si va incerca sa isi ascunda frica. Iar o frica ascunsa si neimpartasita este o frica ce devine mai puternica.Solutia este sa iti lasi copilul sa-si exprime in cuvinte frica. Simplul fapt de a vorbi despre ea il linisteste si o diminueaza simtitor! Inainte de a-l ajuta sa o depaseasca, asculta-l cu seriozitate, fara sa ii iei spaimele in deradere, si arata-i ca il intelegi. Raspunde-i la intrebarile care il framanta si ajuta-l sa vorbeasca despre fricile lui pana cand isi epuizeaza toate intrebarile. Iar apoi, dupa ce ati vorbit despre frica, puteti incepeti sa cautati solutii pentru a o depasi. Accentuarea permanenta a pericolelor. “Ai grija…, nu merge acolo…, nu te apropia de…” Chiar si cel mai curajos copil poate deveni un fricos daca i se arata intr-un mod exagerat pericole la tot pasul. Fiind la randul lor panicati, acesti parinti ii induc si copilului in mod constant o stare de alerta si teama.

-Georgiana ANDRONIC-

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s