Esti prietenul copilului tau?

Copilul tau a crescut, curiozitatile sunt din ce in ce mai mari, intrebari frecvente despre viata de zi cu zi, atunci ne punem intrebarea: putem fi prieteni cu copiii nostri? Este bine sa ii implicam in realitatea vietii? E foarte normal sa avem o relatie apropiata cu copilul nostru. Insa nu trebuie sa uitam realitatea.Si nici sa o negam. Nu putem uita ca suntem in primul rand parinti.  Iar atunci cand parintii vor sa distruga aceasta linie fina, psihologii sunt de parere ca exista un rezultat neasteptat. Desi vrei sa fii cel mai apropiat al copilul tau – te poti de fapt indeparta de acesta mai mult. Adevarul este ca oricat de mult te poti apropia de copilul tau – nu poti sa iti uiti indatoririle si judecatile de parinte. Parintii au o identitate fixa iar prioritatea lor este de a avea grija de copil asa ca atunci cand copilul isi va privi parintii – acestia vor fi mama si tatal sau. Ne dorim sa fim cat mai apropiati de copilul nostru pentru ca vrem sa doboram limtele de comunicare si ierarhiile false impuse de reguli invechite de parenting. Dar putem fi chiar prieteni si este acest lucru benefic pentru copil? Acest lucru, acest sentiment ii da un sens existentei sale. In momentul in care parintele incearca sa intre in sfera prietenei, destainuindu-se si asteptand confesiunile lui – asa cum ar face-o cu un prieten, copilul intra in interactiune cu o alta entitate: parintele in rol de copil – care se interpune peste parintele matur. Putem sa spunem si sa demonstram unui copil ca incercam sa il intelegem si ca vrem sa comunicam cu el insa nu trebuie sa il obligam pe copil sa duca povara suprararilor sau tristetilor noastre. Si nici sa uite sa faca efortul de a ‘uita’ ca se adreseaza mamei sau tatei. Oricat de dur ar suna adevarul – un copil nu vrea sa stie starea sufleteasca a parintilor si nu este interesat de preocuparile lor, neavand nevoie de el in rol de prieten ci mai ales ca o prezenta necesara, de siguranta –  pentru evolutia lui catre maturitate. A fi parinte reprezinta o experienta relationala unica care incepe din momentul in care copilul ne spune mama sau tata. Iar aceste cuvinte sunt apelative care depinde de calitatea noastra de a avea grija de el. Ca fiinta umana, nu poti auzi cuvantul mama sau tata fara a te simti profund emotionat. Fara a te gandi la vulnerabilitatea copilului tau.

-Georgiana ANDRONIC-

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s