Incurajeaza, nu pedepsi!

Poate ne este greu sa recunoastem, sau poate nu vrem sa recunoastem, insa cu totii am crescut cu teama “pedepsei” pe care, din pacate, inca o aplicam si in randul copiiilor nostri. Vrand, nevrand ne este la indemana sa recurgem la o mica pedeapsa atunci cand, fie ca dorim sanctionarea unui comportament nedorit sau educarea unui caracter, nerespectarea unei reguli impuse atrage dupa sine aplicarea unei pedepse. Poate ca ne aflam in momente cand simtim ca suntem la capatul puterilor si ca nicio metoda pe care o aplicam pana acum nu mai da roade, atunci putem incepe sa invatam cum sa corectam aceasta mica greseala. In primul rand trebuie sa stim ca pedeapsa repetata poate avea un impact negativ asupra stimei de sime si increderii in sine a copilului. Utilizata in mod constant, pedeapsa devine o tehnica de care este usor sa abuzezi, iar acest lucru duce catre dezvoltarea negativa a copilului, astfel, acesta va acorda o atentie mai mare greselilor decat succeselor. Pedeapsa repetata poate induce copiiilor sentimentul ca nu ne pot multumi, astfel incat ei pot abandona orice efort si vor incerca sa ne atraga atentia intr-un mod negativ (prin nesupunere, tipete, furt, etc). Daca stam sa ne uitam in urma, de la nastere pana in jurul varstei de doi ani, am realizat minuni fara a pedepsi aproape niciodata copilul. Acesta a invatat sa mearga si sa vorbeasca iar noi nu ne-am folosit de pedeapsa ca sa-l invatam, ba din contra, de cele mai multe ori l-am incurajat si i-am laudat succesul. Asa cum am procedat cand copilul nostru era micut, in loc de a pedepsi un comportament rau, putem sa mergem pe incurajarea comportamentului dorit. In plus copilul va avea atentia indreptata mai mult catre faptele “bune” si va folosi mai putin faptele “rele” pentru a ne atrage atentia. Una dintre cele mai utilizate alternative la pedeapsa este, asa cum am mentionat mai sus, incurajarea. Cu toate ca acest subiect nu ar trebui sa existe, din pacate, in randul mai multor familii pedeapsa este legata de pedeapsa corporala (bataia) si abuzul. Desi ar trebui sa stim cu totii ca nu este nici justificat, nici justificabil, indiferent de gravitatea comportamentului copilului, mai exista unele cazuri cand copilul este lovit. Se spune ca atunci cand un parinte isi loveste propriul copil, actiunea reflecta doar dificultatea adultilor de a-si controla emotiile. Ofera copilului un exemplu concret intr-un mod placut, nu recurge la “rezolvarea problemei” prin lovire. Bataia poate avea riscuri extrem de grave, de la ranire si chiar pana la moarte, pentru un copil. Este adevarat ca unele sanctiuni isi ating scopul pentru care au fost aplicate, insa nu fac altceva decat sa induca copilului o tensiune inutila, o teama cu care va creste.

-Georgiana ANDRONIC-

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s