Să nu lăsăm pe nimeni, niciodată, să ne spună că nu suntem un părinte bun pentru copiii noștri.
Noi știm cel mai bine de ce are nevoie copilul nostru, noi știm exact care îi sunt necesitățile, limitele, puterile. Mai bine decât părinții, nu îl cunoaște nimeni.
Daaa, avem cârcotași care ne judecă, să-i lăsăm să-și facă “damblaua”. Avem persoane în jurul nostru care înțeleg greșit orice lucru despre noi, sa nu le oferim explicații, nu merită.
Ceea ce cred ei despre noi nu este problema noastra. Noi să fim în continuare un părinte bun pentru copilul nostru. Să fim recunoscători fiecărui progres pe care copiii noștri îl realizează, sa îi iubim, sa ii apreciem, sa fim buni cu ei și le oferim sprijinul nostru necondiționat. Doar asta contează cu adevărat!
Sfaturile gratuite, inutile, nu isi au rostul. Tot timpul va exista cineva care va spune camă nu este bine ceva. “I-ai pus căciulă, nu vezi că este cald?”, “vai, îl ții cu capul descoperit și uite ce rece este”, “încă alăptezi și copilul merge în picioare”, “ce mare este și inca are pampers”, “nu știe nici o poezie, al meu știe trei”, etc…. exemplele pot continua la nesfârșit. Că are o lună, un an, 3 ani, 15 ani, mereu va exista cineva sa ne “tragă de mânecă” că nu facem bine un lucru.
Atat timp cat noi suntem în armonie în relația mamă/tată – copil, factorii externi negativi nu trebuiesc luați în considerare.
Indiferent ce spun sau fac alții, să nu ne îndoim nicio clipă de valoarea noastră sau de frumusețea sufletului de părinte.
-Georgiana ANDRONIC-
Mamici de pici 